| 1.
|
AFIRM'ATIE, afirmaţii, s.f. Declaraţie, susţinere a unei păreri (exprimtă cu tărie). ♦ (La pl.) Vorbe care exprimă o afirmare. - Din fr. affirmation, lat. affirmatio.
Sursă
: DEX'98
(1199)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
Afirmaţie ≠ negaţie
Sursă
: Antonime
(69428)
- siveco |
| |
| 3.
|
AFIRM'ATIE s. cuvânt, declaraţie, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, zisă, (livr.) aserţiune, propoziţie, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroavă, (fig.) gură. (Nu te lua după ~ lui.)
Sursă
: Sinonime
(171130)
- siveco |
| |
| 4.
|
afirm'aţie s. f. (sil. -ţi-e), art. afirm'aţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. afirm'aţiei; pl. afirm'aţii, art. afirm'aţiile (sil. -ţi-i-)
Sursă
: DOR
(220746)
- siveco |
| |
| 5.
|
AFIRM'ATI//E ~i f. 1) Declaraţie prin care se spune sau se susţine ceva. 2) la pl. Spusele cuiva (care exprimă un adevăr). [G.-D. afirmaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. affirmation, lat. affirmatio,~onis
Sursă
: NODEX
(322154)
- siveco |
| |
| 6.
|
AFIRM'ATIE s.f. Declaraţie prin care se spune sau se susţine că ceva este adevărat; vorbire prin care se spune, se afirmă ceva. ♦ ( la pl.) Cuvinte care exprimă o afirmare. [Gen. -iei, var. afirmaţiune s.f. / cf. fr. affirmation, lat. affirmatio]. Sursă
: DN
( 360904)
- LauraGellner |
| |
|
|